Degenerescența maculară – o boală oftalmologică cu impact major asupra vederii centrale

Degenerescența maculară este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice care afectează vederea centrală, având un impact major asupra activităților zilnice precum cititul, condusul sau recunoașterea fețelor. Deși nu conduce la orbire completă, afectarea maculei (zona centrală a retinei) determină o pierdere progresivă a acuității vizuale, limitând semnificativ calitatea vieții pacienților.

Ce este macula și de ce este importantă?

Macula este o zonă mică situată în centrul retinei, responsabilă pentru vederea detaliată și percepția culorilor. Deteriorarea acesteia determină scăderea vederii centrale, fără a afecta vederea periferică. Acest aspect este important deoarece, chiar și în formele avansate ale bolii, pacienții pot percepe mișcările și formele generale din jur, dar au dificultăți majore în focalizarea pe obiecte sau citirea textului.

Tipurile de degenerescență maculară

Degenerescența maculară este de două tipuri:

1. Degenerescența maculară uscată (nonexudativă)

Aceasta este cea mai frecventă formă, afectând aproximativ 90% dintre pacienți. Boala avansează lent, iar simptomele se manifestă gradual, fără o pierdere bruscă a vederii. Principalele caracteristici ale formei uscate sunt:

• Apariția drussenilor – depozite galbene sub retină care afectează funcționarea maculei;

• Pierderea treptată a vederii centrale, mai ales în condiții de iluminare slabă;

• Vederea încețoșată sau distorsionată în centrul câmpului vizual.

Deși este considerată o formă mai puțin agresivă, degenerescența maculară uscată poate evolua în timp spre forma umedă, mult mai severă.

2. Degenerescența maculară umedă (exudativă)

Apare în aproximativ 10% din cazuri și este mult mai agresivă. Se caracterizează prin formarea unor vase de sânge anormale sub retină, care sunt fragile și pot sângera. Acest proces duce la acumularea de lichid și cicatrizarea maculei, ceea ce determină:

• Pierderea rapidă și severă a vederii centrale;

• Vedere distorsionată, în care liniile drepte par ondulate;

• Formarea unei pete întunecate (scotom) în mijlocul câmpului vizual.

Această formă necesită tratament rapid pentru a preveni progresia accelerată și pierderea ireversibilă a vederii.

Factorii de risc pentru degenerescența maculară

Printre factorii care cresc riscul de a dezvolta această afecțiune se numără:

• Vârsta – este principala cauză, peste 25% dintre persoanele de peste 65 de ani având semne ale bolii;

• Ereditatea – persoanele cu rude afectate de degenerescență maculară prezintă un risc crescut;

• Fumatul – dublează riscul de a dezvolta această afecțiune;

• Expunerea la soare – lumina ultravioletă poate contribui la deteriorarea maculei;

• Alimentația deficitară – lipsa vitaminelor A, C, E și a zincului poate agrava evoluția bolii;

• Hipertensiunea arterială și bolile cardiovasculare – pot afecta circulația sângelui la nivelul ochilor;

• Obezitatea – a fost asociată cu o progresie mai rapidă a bolii.

Simptomele degenerescenței maculare

În funcție de stadiul bolii, pacienții pot prezenta:

• Vedere încețoșată în centrul câmpului vizual;

• Dificultăți la citit și recunoașterea fețelor;

• Perceperea distorsionată a liniilor drepte (testul Amsler poate ajuta la diagnostic);

• Nevoie crescută de lumină pentru activitățile de zi cu zi;

• Dificultăți în adaptarea la întuneric;

• Apariția unui punct întunecat în mijlocul câmpului vizual.

Dacă apar aceste simptome, consultul oftalmologic trebuie efectuat cât mai rapid, pentru a preveni evoluția bolii.

Metode de diagnostic

Degenerescența maculară poate fi diagnosticată printr-un examen oftalmologic complet, care include:

• Examinarea fundului de ochi – pentru a identifica drussenii și modificările maculare;

• Testul Amsler – un test simplu care ajută la depistarea distorsiunilor vizuale;

• Tomografia în coerență optică (OCT) – oferă imagini detaliate ale maculei;

• Angiografia cu fluoresceină – utilizată pentru a vizualiza vasele de sânge din retină.

Tratamentul degenerescenței maculare

Tratamentul depinde de tipul bolii și de stadiul în care este diagnosticată.

1. Tratamentul degenerescenței maculare uscate

Nu există un tratament curativ, însă anumite măsuri pot încetini progresia bolii:

• Suplimentele nutritive bogate în antioxidanți (vitamina C, E, zinc, luteină și zeaxantină);

• Adoptarea unei diete sănătoase (bogată în pește, legume verzi și fructe);

• Protecția ochilor împotriva luminii ultraviolete (purtarea ochelarilor de soare);

• Renunțarea la fumat și controlul tensiunii arteriale.

2. Tratamentul degenerescenței maculare umede

Aceasta necesită tratament specializat pentru a preveni pierderea ireversibilă a vederii:

• Injecții intravitreene cu inhibitori VEGF – reduc formarea vaselor de sânge anormale și previn sângerările;

• Terapia fotodinamică – utilizată pentru a distruge vasele anormale fără a afecta țesuturile sănătoase;

• Laserul termic – mai rar folosit, dar eficient în unele cazuri.

Prevenția degenerescenței maculare

Deși nu poate fi prevenită complet, anumite măsuri pot reduce riscul de apariție sau progresie a bolii:

• Adoptarea unei diete bogate în nutrienți benefici pentru ochi;

• Evitarea fumatului și expunerii excesive la soare;

• Menținerea unei greutăți sănătoase și a unei tensiuni arteriale optime;

• Examinări oftalmologice regulate după vârsta de 50 de ani.

Prin recunoașterea timpurie a simptomelor și adoptarea unui stil de viață sănătos, pacienții pot încetini evoluția degenerescenței maculare și pot menține o vedere funcțională mai mult timp.