Acneea este o afecțiune comună, întâlnită în special la adolescenți și la adulții tineri.
Aceasta se caracterizează printr-o erupție cutanată localizată de obicei la nivelul feței, uneori și al trunchiului, alcătuită din leziuni polimorfe – inflamatorii și non-inflamatorii:
- Non-inflamatorii – comedoane deschise (puncte negre) sau închise (puncte albe);
- Inflamatorii – papule, pustule, noduli, pseudochisturi.
Pe lângă leziunile active, în tabloul clinic al pacientului cu acnee regăsim frecvent și leziuni post-acneice.
Apariția acestora este condiționată de factori genetici, fiind totodată facilitată de traumatizarea leziunilor (stoarcerea coșurilor).
Leziunile post-acneice (semnele) sunt reprezentate de:
- Eritem postinflamator – mai ales la persoanele cu pielea deschisă;
- Hiperpigmentare postinflamatorie – mai ales la persoanele cu pielea mai închisă;
- Cicatrici – de obicei atrofice.
De ce apare acneea?
Leziunile de acnee apar prin concurența mai multor factori, cei mai importanți fiind cei genetici, hormonali și microbieni.
Primele modificări apar la nivelul unităților pilo-sebacee. Acestea sunt structuri anatomice microscopice alcătuite dintr-un folicul pilos și o glandă sebacee anexată.
Mecanismele prin care apar leziunile de acnee
1. Hiperkeratinizarea foliculară
Primul eveniment în apariția leziunilor este reprezentat de formarea microcomedonului.
Acesta reprezintă un „dop” alcătuit din keratină, care produce ocluzie foliculară și este considerat precursorul tuturor leziunilor de acnee.
2. Hipersecreția glandelor sebacee
Glandele sebacee sunt structuri anatomice microscopice a căror funcție este aceea de a secreta sebum.
Acestea se află sub control hormonal, fiind stimulate de hormonii androgeni (testosteron, dihidrotestosteron – DHT).
Creșterea secreției de sebum, coroborată cu obstrucția foliculară, creează mediul perfect pentru dezvoltarea bacteriei Cutibacterium acnes.
3. Proliferarea bacteriană – Cutibacterium acnes
Cutibacterium acnes este o bacterie comensală care trăiește în mod obișnuit la nivelul foliculului pilos.
Există mai multe tulpini de C. acnes:
- filotipul IA este asociat cu acneea;
- filotipurile II și III sunt asociate cu pielea sănătoasă.
Această bacterie este capabilă să activeze răspunsul imun al gazdei, ducând la apariția inflamației.
4. Răspunsul imun – inflamația
Tipul răspunsului imun este variabil, fiind implicate atât mecanisme ale imunității înnăscute, cât și mecanisme ale imunității dobândite.
Acesta determină:
- gradul de inflamație al leziunilor;
- predispoziția de a dezvolta sau nu semne post-acneice.
Factori care pot determina agravarea acneei
- Traumatizarea leziunilor – prin ruperea peretelui folicular și pătrunderea conținutului în derm apar leziuni inflamatorii.
- Produsele cosmetice ocluzive – prin agravarea obstrucției foliculare.
- Factori hormonali – agravare în perioada premenstruală, asocierea cu sindromul ovarului polichistic.
- Factori dietetici – consumul de lapte dulce, precum și alimentele cu indice glicemic crescut, pot determina agravarea inflamației.
- Stresul.
- Rezistența la insulină – stimulează producția de hormoni androgeni, crescând secreția de sebum.
- Supraponderabilitatea – multiple studii au demonstrat o asociere între indicele de masă corporală (IMC) crescut și prezența acneei.
Cum se tratează acneea?
În alegerea tratamentului ținem cont de mai mulți factori:
- vârsta și sexul pacientului;
- forma și severitatea erupției;
- durata de evoluție a afecțiunii;
- tratamentele urmate în trecut;
- alte variabile clinice relevante.
Tratamentul acneei poate presupune:
- măsuri generale și modificări ale stilului de viață;
- tratamente topice;
- tratamente sistemice;
- proceduri dermatologice.
